Gândul mi-a prins aripi…

image

… şi a zburat către tine, sisul meu drag cu al tău zâmbet inocent şi ochi verzi de smarald. Din fiecare pas de-al tău prin casă parcă iese din podea o mireasmă de lăcrămioare. Iar eu îți adulmec urmele de fiecare dată când prind ocazia, fără ca tu să observi. Atunci când eram mici, chiar şi hainele păpuşilor tale mi se păreau cele mai frumoase. Ai tabieturile tale şi obişnuiesc să cred că doar eu le pot înțelege. Te-aş prinde de mână şi aş cutreiera lumea cu tine. Îmi place când râdem împreună şi te văd fericită, iar atunci mă fericesc şi eu. Tu ştii că nu mai sunt lipicoasa de acum ceva ani care să-ți împărtăşească fizic dragostea de surioară, cu îmbrățişări sufocante şi ventuze furate de pe obrajii tăi fini, dar mă gândesc ca tu simți asta chiar şi de pe cealaltă jumătate a globului.
Aşa te-aş ciufuli când mă enervezi şi te-aş îmbrățişa prin telefon când îți aud glasul cristalin. M-aş transforma în toate lucrurile pe care ți le doreşti, dar prefer să rămân surioara ta pentru totdeauna, ca să nu te plictiseşti.
Să nu plângi, că mă întorc şi tot nu scapi de mine. Şi o să-ţi port hainele pe furiş, iar tu o să mă prinzi ca întotdeauna. Vei sta supărată pe mine vreo 3 zile, iar eu mă voi simţi vinovată că ți-am întors zâmbetul pe dos.
Vreau să comandăm pizza în zilele în care nu gătim, adică mai mereu şi să stăm la două pahare de subiecte tabu. Mi-e dor să ma plimb prin casă după tine şi să-ți povestesc de toate prostiile mele. Mi-e dor să mă înveți tot ce ştii tu, iar eu să mă prefac că nu te ascult. Să bem un 3în1 făcut de mine sau de tine, nu contează, 3în1 să fie! Cu tine! Şi o țigară, da. Să mă cerți că n-am schimbat nisipul la pusică sau că nu am ieşit din casă, dacă tot am avut timp, să cumpăr apă măcar. Să mă suni să mă întrebi pe unde sunt, sau când vin acasă. Sau să te ajut să parchezi maşina.
Mi-e dor să ne sisterim împreună într-un balcon cu lumini de lumânare, o pusică pufoasă şi două pufuri confortabile.

Posted in Raft | Tagged | Leave a comment

Ți-ar plăcea să…

… ne învelim cu cer senin amândoi? Să pierdem vremea un pic pe la apus doar așa… de dor. Să ne împletim literele cum ni se împletesc degetele când mă prinzi de mână. Sau să fie liniște și să ne vorbim în tăcere. Am învățat să îți ascult ochii. Mi-e dor să îți aud inima. Mă întreb… ce are să îmi spună de data asta?

Posted in Arhiva sentimentală | Tagged | Leave a comment

Acum câteva zile…

jurnal… umanoizii ăștia doi cu care împart casa, s-au gândit să-mi cumpere o perie… pe care dacă o prind o rod până nu mai rămâne nimic de ea. Nu îmi place deloc să-mi perie blana cu acel obiect, deloc! Plus că eu mă spăl zilnic și nu înțeleg ce îi deranjează la blana mea curată și strălucitoare. Le arăt de fiecare dată cum se face, dar ele preferă să se bage în bolul acela imens din baie și să se cufunde în atât de multă apă… mrriau cînd le văd mi se zbârlește blana. Am locul meu la înălțime, lângă oglindă, unde bineînțeles că nu mai are loc și altceva decât eu, nici coada nu încape o las să atârne maiestuos. În plus, ele nu au blană, își pun tot felul de straturi pe care le numesc haine ca să-și acopere pielea.

Azi noapte, umanoidul mic era adâncit în pat, de obicei îmi dau seama când e tristă, așa că am merș pâș-pâș către ea ca să nu cumva să o trezesc, dar a deschis ochii si mau! surpriză- somnoricea și avea ochii înlăcrimați, ceva s-a întâmplat. Așa că m-am cuibărit lângă ea și i-am tors cald, așa cum știu că îi place, ca să adoarmă.

De dimineață am primit răsplată, jumătate de plic!!! Și fără siestă la perie. E de-ajuns cât mă zmotocește umanoidul mare. La vară vom rămâne doar noi două, cel mic pleacă departe, o să-mi fie dor să mă întind pe spatele ei și să o enervez când o trezesc dimineața, nu prea e matinală de fel.

Umanoidul mare mi-a adus multe, multe jucării și mă alintă și mă ține în brațe și mă chinuie și mă mângâie și mă pupăcește, până îi dau o labuță peste față sau o mușc de nas. Da, are un nas gustos și îmi place că apoi înțelege că nu-mi plac excesele. Am auzit că-mi pregătește o surpriză, vă mai scriu când aflu despre ce o vorba.

Până atunci miau-miau!

Posted in Jurnal de pusica | Tagged , , , | Leave a comment

Băi Ana…

Friendship-Quotes… eu îți scriu cu diacritice, tocmai pentru că suntem diferite. Asta nu înseamnă că sunt formală sau alte căcaturi, cum mai spun alții, dar tu știi asta. În schimb, aici nu s-a răsturnat oala cu sentimentalisme (parafrazare, nu plagiat).  Așadar, să nu-ți imaginezi că un ocean ne va limita prietenia sau că-mi va fi dor de tine chiar în fiecare zi pentru că o să mă bucur de toate momentele americane posibile, sau voi munci atât de mult încât o să mai vreau să și dorm. Pe lângă asta, mai ai și alți prieteni, O și Zmotocel. Și pentru că am ajuns împreună aici hai să-ți spun cum stă treaba.

Un prieten va păstra ultima felie de pizza pentru tine, tu ai mușca din ea făcându-mi în ciudă și râzându-mi în față. Un prieten îmi va cere voie să ia ceva din frigider, al meu e gol din cauza ta. Un prieten ți-ar lua băutura din față atunci când va observa că dansezi din ce în ce mai ciudat în club, eu am zis ”hai să mai dăm un shot!”. Un prieten îți împrumută lucrurile și le returnează după câteva zile, eu mai am și acum hanoracul tău alb pe care habar nu am pe unde l-am pus, dar e. Un prieten ar suna la ușă, tu ai intra neinvitată. Un prieten ar ieși din pușcărie, noi am fi una lângă alta râzând în noaptea de pomină. Un prieten ți-ar scrie un mesaj sau cam 3 mesaje și dacă vede că nu răspunzi dă și un telefon, tu ai sparge ușa apartamentului ca să dai de mine. Un prieten va da mesaj ”vii la școală azi?”, tu m-ai trezi și mi-ai spune prin telefon ”trezește-ți curu’ și hai să mergem la școală”, și apoi un alt mesaj în care te asiguri că n-am adormit la loc. Un prieten pleacă după 10 minute de așteptare, tu ai rămâne ancorată la locul stabilit doar ca să mă boscorodești despre cât de mult înseamnă punctualitatea. Un prieten ți-ar cere bani împrumut doar dacă ai, eu ți-aș lua și ultimii bani. Un prieten s-ar uita la tine suspicios, cu un ochi de polițist, noi am sfârși făcând karaoke în apartament la unu’ verde, în timp ce ne-am mira de ce bat vecinii în țeavă. Un prieten ar spune că e cam ocupat, dar face tot posibilul, tu ți-ai face timp. Un prieten nu ți-ar mai vorbi 3 zile după ce l-ai poreclit sau ponegrit, eu ți-aș spune ”du-te dracu” și aș veni și eu cu tine. Un prieten ți-ar aduce amabil aminte că i-ai mai spus lucrurile alea, tu m-ai strânge de gât în timp ce m-ai asculta pentru a 374-a oară sau chiar mai mult și tot mi-ai fi alături. Un prieten te-ar bârfi măcar o dată, noi ne-am bârfi una pe alta chiar de mai multe ori, doar ca la finalul zilei să ne povestim experimentul pe oameni care nu-și au locul lângă noi și să ne dăm seama că oamenii de valoare rămân acolo mereu. Un prieten ți-ar aminti că tre să uzi florile, tu ai veni până la mine să le uzi personal. Un prieten se așteaptă să știi unde locuiește, eu te sun de fiecară dată să te întreb ce număr ai la interfon?” . Un prieten ți-ar chema un taxi când te muți cu tot cu bagaje, tu ai tras cu mine de bagaje. Un prieten te-ar amuza, tu mă faci să râd până fac febra musculară. Un prieten te-ar vizita mai rar dacă are alergie la pusica ta, tu ai sta cu ea în brațe și după ai lua tratament 3 zile, chiar dacă eu l-am văzut pe Zmoto doar în poze. Un prieten se supără când nu-l bagi în seamă, eu te las în pace când ești ”colțuroasă”. Un prieten ți-ar spune toate astea în față, eu am considerat că meriți un loc la vip, visezi în pisici, și am scris cu pusică stând pe brațe pentru că și ea știe că e pentru cineva special. Dacă găsești greșeli să știi că e somnoroasă.

Astea fiind scrise, le las aici pentru tine, fără să închei că n-am terminat cu tine.

Posted in Raft | Tagged , , , | Leave a comment

În tăcerea mea…

time

… îți vorbesc cu o mie de cuvinte, iar tu înțelegi ce vrei. Uneori îți dau mâna și tu ca blegul nu știi ce să faci. Mă amuză când încerci să-mi ghicești privirea și să cauți răspunsuri. Dacă mă întrebi ți-aș spune totul. Îmi place libertatea în doi, îmi place și a ta și o urăsc când o îmbraci în imaturitate. Pe a mea o las nedumerită. Ei spun că iubirea recurge la cele mai josnice instincte îmbrăcate în minciuni, tu ce crezi? Mai crezi că o minciună protejează iubirea? Și dacă da, m-ai minți frumos? Sau ai vrea să ne mințim în același timp? Dacă nu, mă bucur să te cunosc. Știu că am făcut cunoștință acum câteva anotimpuri, în fiecare purtai straie din ce în ce mai puține. La început aveai destule, zici că era iarnă, dar când s-a anunțat vara parcă ți-ai scos și masca sub care îți ascundeai zâmbetul. Îți pășesc printre virgule, dar nu te mai gândi prea mult. Lasă-mă să-ți fiu eu, căci tu îmi ești de mult.

Posted in Arhiva sentimentală | Tagged | Leave a comment