Un pic de tine…

… îmi trebuie să-mi furișez privirea pe la tine pe acolo: prin păr, prin ochi, prin zâmbet, la pieptul tău. Și nu m-aș opri aici, mh mh mi-aș potoli setea ochilor abia când se vor închide pentru totdeauna. 

Un pic de tine… mi-este dor, și încă un pic, și încă un pic, pe cât ți-este ție dor de soare și căldură la întoarcere.

Un pic de tine… la mic dejun, prânz și cină, prin toate statele și prin toate anotimpurile. Un pic de tine face totul Optim. 

Un pic de tine… la semafor, în barcă, de mânâ, pe drum, prin ploaie, la braț, pe vânt, cu farurile stinse, ziua, noaptea, un pic mai mereu.

Un pic de tine… gândit și mereu atent, ocrotitor și atrăgător. 

Un pic de tine… cu mănuși, diamonds, ramps n’straps n’rugs n’cars n’wood n’keys, n’buble, n’safetiuri, n’you!

Un pic de tine… ca să fiu sfioasă și năbădăioasă, să-l îndrăgesc și să îl iubesc așa cum îmi place mie.

Un pic de tine… să privesc în zori nerăbdătoare să deschizi ochii ca să-mi înceapă viața cu zâmbet pur și brațe calde.

Un pic de tine… să jubileze inner goddess și să tremure de emoții. 

Un pic de tine… să pot atinge și săruta și enerva și mângâia și alinta, să pot iubi. 

Un pic de tine… și-un pic de noi, un pic de aburi și-un pic de nori, un pic de mine că ne stă bine, un pic și-un pic mai mult.

Un pic de tine să-mi lipsească nu aș vrea. 

Advertisements
Posted in Arhiva sentimentală | Tagged , , , , | Leave a comment

Te-am strigat…

te-am-strigat…chiar pe nume, dar cred că nu mi-ai auzit vocea, sau nu aveai nume, sau nu aveam glas. Încercam sã trăiesc adevărul, dar nu mi-ai spus de animalele de lângă lac, invadaseră grădina. Porci, lupi, vaci, cârtițe, vulpi, câini, toată umila rasă umană cu caracter animalic se ivise deodată acolo. Au vrut să mă sfâșie, să mã jupoaie, au urlat la mine și pe lângă mine. Așezam atribute lângă subiect: porc nesimțit, lup nesătul, vaca încrețită și tot așa.

În timpul meu credeam că sunt aici, dar mă înșelasem, mă aflam înapoi în viitor.

De aici priveam printr-o crăpătură și vedeam lumina. Aruncam idei, descompuneam cuvinte, defragmentam personaje, detoxifiam materia. La apus mă plimbam cu nopțile-n buzunar, luna îmi lumina calea, iar stele mă ghidau. Eram desculță ca libertatea.

În dimineața următoare, animalele aduceau jertfe reginei de sub soare, împărăția seducției, templul feminității.

Posted in Raft | Tagged , , | Leave a comment

Sunt pe…

image… frecvența mării, mă ocup cu fericirea. Îmi colorez gândurile cu cer senin și apusuri portocalii. Îmbin timpul liber cu tutun și perne moi. Amintiri.

În cursul săptămânii mă prăbușesc în zgomotul asurzitor al societății, aștept cu nerăbdare vacanța și plaja cu nisip negru. N-am bilet încă, mi-am luat o furgonetă hippie, chitara, câteva haine și câțiva dolari. Ascult muzica ta și privesc palmierii de la marginea oceanului. Mă săturasem de monotonia peisajului nostru gri și de aceiași oameni stinși.

După câteva mile ajung la aer uscat și munți de piatră roșie. Pe ruta 66 e pustiu, o plăcere să conduci pe ritm de raggae, am schimbat postul. De aici nu mai e mult până în orașul ploios, noroc că nu stau mult. Nu îmi place ploaia grea, dar știi. Îmi place aia ușoară care curăță asflatul, ca atunci când ne-am cunoscut. Ți-amintești? Era violet, iar tu îmi adulmecai parfumul pe notele lui Prince. Însemnări imaginare.

Norocosul adoptase un nou stil, de la Hollywood împrumutat parcă. Eu începusem să vorbesc cu pisica și să mă pisicesc destul de des în plapuma mea nouă. Zece erau doar orele distanță, plus mii de mile. Imposibilul se bucura în ciuda noastră.

 

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Mi-au cazut diacriticele din par…

marina…când liniștea de la răsărit a pătruns pe dealul roșiatic. Cu ele mi-au plecat și literele, eram furată de peisajul peste care domnea o liniște impecabilă și rămăsesem fără cuvinte. Pietrele roșiatice de peste lac se zăreau dintre umbre ale câtorva nori rătăciți pe firmamentul havai, prindeau parcă tot felul de forme și cu cât ziua își croia drum peste luciul apei, cu atât stelele se depărtau de dealul unde zgomotul de oameni începea să se instaleze. Razele soarelui penetrau ușor bolta cerească și se întindeau pe rând, atingându-mi ușor șuvițele de păr plimbate de vânticelul răcoros pe umerii goi. Mergeam fără o țintă anume, adulmecând fiecare val de aer uscat și observam cum noaptea începea să plece treptat peste alte tărâmuri. Un altfel de răsărit anunța o nouă zi, toate erau diferite și toate mă încântau. Grijile îmi erau ca pietrele din depărtare, mici – de parcă aș fi putut să le prind între degete. Peste oraș, pe partea cealaltă de drum, cele trei turnuri fumegânde încă din zori, anunțau fabrica fiind stăpâna pustiului. Lacul cenușiu, agitat de stelele ce dansau în noaptea trecută, se tranforma rapid în străveziu încât puteai observa peștișorii flămânzi grăbiți să caute hrana somnoroasă. Bărcile începeau și ele să cuteze lacul, și își anunțau plecarea de la doc printr-un claxon lung și gros. Șopârlele se scăldau în căldura ce făcea ca peisajul să tremure, iar dacă mă apropiam le puteam observa cum foșneau printre cactuși. Și ce cactuși, cap de capră, arțăgoși și furioși, tot timpul să înțepe apărându-se cumva de parcă le-aș fi alterat aridul cuib, udându-le rădăcinile.

Si o vreme nu am putut sa scriu. Traiam

Posted in Raft | Tagged , | 1 Comment

Adu-mi primăvară…

primavara… pomii tăi verzi, soarele pe cer și vântul proaspăt. Ca să mă pot îmbrăca în singurătatea frunzelor tale și să-mi curgã albastru senin în păr. Așa cum m-ai obișnuit. Să dansez în ploaie și să creadă lumea că sunt nebună, să ascult foșnetul copacilor, să fiu surpinsă de fiecare picătură a norilor tăi, să-mi încânt auzul cu ciripituri de rândunici, să alerg după fluturi, să merg desculță prin iarbă, știi tu lângă lac sub salcie.

Adu-mi primăvară, mirosul tău de muguri proaspeți și dimineți umezite de rouă. Adu-mi serile răcoroase în care-mi cântă greierii sfioși de frumusețea reginelor nopții. Colorează-mi zilele în cele mai vii nuanțe și îmbată-mă cu mireasmă de magnolie.

Adună-mi flori de măr și de cireș de mai și așează-le în păr pe la apus când soarele-i de foc și firmamentul portocaliu. Ține-mă în brațe și lasă-mă să-ți stau în haină.

 

Posted in Raft | Tagged , , , , , | Leave a comment

Știi să citești asta?

printre randuri

Tu o numești mister, tu o numești plăcere. Îi spui dulce sau îi spui amar. Ai ține-o în brațe, dar nu pe loc.

Ea îți spune acum, sau mai târziu. Te numește durere, sau un vis. Ea te păstrează, dar fuge.

Tu te întorci, tu verifici. Ea te privește, ea se întreabă.

Tu ai vrea, dar mai bine nu. Ea ar vrea, dar mai bine nu. Măcar acum sunteți de acord.

Ea e un drog, dar tu ai vrea să te îmbeți. Ea vrea să fie singură, dar cu tine.

Cu sângele ei, dar parcă ți-e foame. Ea s-ar îndrăgosti, sau ar dormi.

La noapte, te-ai cam înfrupta. Ea dimineața preferă cafea și o rază de soare.

O numești ispită, sau îi spui pe nume. Seara și-ar odihni trupul sau măcar gândurile.

Tu atingere caldă și un pic de grijă. Ea în brațe puternice sau în cuibul ei gol.

O ignori, sau o eviți. Te plimbă prin gând sau îți șterge urmele.

Tu o numești enigmă, ea te numește confuz.

Ea e colorată, tu ești orb. Tu ai avea opțiuni, ea ar fi liberă să aleagă.

Ai mai vrea să dormi, ai mai vrea să stai. Ea simte frig, ea ar vrea să înghețe.

Tu o numești miazăzi, ea te numește jachetă.

 

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Să fii…

image

… tu mi-aş dori, cu al tău foc, cu ale tale mistere şi dorințe. Doar tu şi nimic altceva, dar să fii. Este tot ce vreau şi nu mi-ar mai lipsi nimic. Poate doar nedumerirea, dar sunt sigură că vei avea tu grijă de asta. Nu ştiu dacă mă înțelegi. Dacă vorbesc de viitor nu vreau să te sperii, ci să te am, sau să ne avem. Îmi place mai mult a doua variantă. Sunt atâtea între noi şi nu ştiu dacă vom izbuti, iar cum tu crezi că speranța moare ca orice altceva, eu consider că toate sunt la timpul lor. Ai avea speranță pentru timpul nostru? Aş fi vrut să-mi poți răspunde, dar nu prea eşti… m-am obişnuit. Aşa cum m-am obişnuit să cred că nu există cineva care să încerce să-ți fie. Ar putea fi atât de simplu, dar simplu nu se poartă.

Posted in Arhiva sentimentală | Tagged , | Leave a comment