…când liniștea de la răsărit a pătruns pe dealul roșiatic. Cu ele mi-au plecat și literele, eram furată de peisajul peste care domnea o liniște impecabilă și rămăsesem fără cuvinte. Pietrele roșiatice de peste lac se zăreau dintre umbre ale câtorva nori rătăciți pe firmamentul havai, prindeau parcă tot felul de forme și cu cât ziua își croia drum peste luciul apei, cu atât stelele se depărtau de dealul unde zgomotul de oameni începea să se instaleze. Razele soarelui penetrau ușor bolta cerească și se întindeau pe rând, atingându-mi ușor șuvițele de păr plimbate de vânticelul răcoros pe umerii goi. Mergeam fără o țintă anume, adulmecând fiecare val de aer uscat și observam cum noaptea începea să plece treptat peste alte tărâmuri. Un altfel de răsărit anunța o nouă zi, toate erau diferite și toate mă încântau. Grijile îmi erau ca pietrele din depărtare, mici – de parcă aș fi putut să le prind între degete. Peste oraș, pe partea cealaltă de drum, cele trei turnuri fumegânde încă din zori, anunțau fabrica fiind stăpâna pustiului. Lacul cenușiu, agitat de stelele ce dansau în noaptea trecută, se tranforma rapid în străveziu încât puteai observa peștișorii flămânzi grăbiți să caute hrana somnoroasă. Bărcile începeau și ele să cuteze lacul, și își anunțau plecarea de la doc printr-un claxon lung și gros. Șopârlele se scăldau în căldura ce făcea ca peisajul să tremure, iar dacă mă apropiam le puteam observa cum foșneau printre cactuși. Și ce cactuși, cap de capră, arțăgoși și furioși, tot timpul să înțepe apărându-se cumva de parcă le-aș fi alterat aridul cuib, udându-le rădăcinile.
Si o vreme nu am putut sa scriu. Traiam
… pomii tăi verzi, soarele pe cer și vântul proaspăt. Ca să mă pot îmbrăca în singurătatea frunzelor tale și să-mi curgã albastru senin în păr. Așa cum m-ai obișnuit. Să dansez în ploaie și să creadă lumea că sunt nebună, să ascult foșnetul copacilor, să fiu surpinsă de fiecare picătură a norilor tăi, să-mi încânt auzul cu ciripituri de rândunici, să alerg după fluturi, să merg desculță prin iarbă, știi tu lângă lac sub salcie.
Luiza's Musings 