… pomii tăi verzi, soarele pe cer și vântul proaspăt. Ca să mă pot îmbrăca în singurătatea frunzelor tale și să-mi curgã albastru senin în păr. Așa cum m-ai obișnuit. Să dansez în ploaie și să creadă lumea că sunt nebună, să ascult foșnetul copacilor, să fiu surpinsă de fiecare picătură a norilor tăi, să-mi încânt auzul cu ciripituri de rândunici, să alerg după fluturi, să merg desculță prin iarbă, știi tu lângă lac sub salcie.

Adu-mi primăvară, mirosul tău de muguri proaspeți și dimineți umezite de rouă. Adu-mi serile răcoroase în care-mi cântă greierii sfioși de frumusețea reginelor nopții. Colorează-mi zilele în cele mai vii nuanțe și îmbată-mă cu mireasmă de magnolie.

Adună-mi flori de măr și de cireș de mai și așează-le în păr pe la apus când soarele-i de foc și firmamentul portocaliu. Ține-mă în brațe și lasă-mă să-ți stau în haină.