… tu mi-aş dori, cu al tău foc, cu ale tale mistere şi dorințe. Doar tu şi nimic altceva, dar să fii. Este tot ce vreau şi nu mi-ar mai lipsi nimic. Poate doar nedumerirea, dar sunt sigură că vei avea tu grijă de asta. Nu ştiu dacă mă înțelegi. Dacă vorbesc de viitor nu vreau să te sperii, ci să te am, sau să ne avem. Îmi place mai mult a doua variantă. Sunt atâtea între noi şi nu ştiu dacă vom izbuti, iar cum tu crezi că speranța moare ca orice altceva, eu consider că toate sunt la timpul lor. Ai avea speranță pentru timpul nostru? Aş fi vrut să-mi poți răspunde, dar nu prea eşti… m-am obişnuit. Aşa cum m-am obişnuit să cred că nu există cineva care să încerce să-ți fie. Ar putea fi atât de simplu, dar simplu nu se poartă.