… umanoizii ăștia doi cu care împart casa, s-au gândit să-mi cumpere o perie… pe care dacă o prind o rod până nu mai rămâne nimic de ea. Nu îmi place deloc să-mi perie blana cu acel obiect, deloc! Plus că eu mă spăl zilnic și nu înțeleg ce îi deranjează la blana mea curată și strălucitoare. Le arăt de fiecare dată cum se face, dar ele preferă să se bage în bolul acela imens din baie și să se cufunde în atât de multă apă… mrriau cînd le văd mi se zbârlește blana. Am locul meu la înălțime, lângă oglindă, unde bineînțeles că nu mai are loc și altceva decât eu, nici coada nu încape o las să atârne maiestuos. În plus, ele nu au blană, își pun tot felul de straturi pe care le numesc haine ca să-și acopere pielea.

Azi noapte, umanoidul mic era adâncit în pat, de obicei îmi dau seama când e tristă, așa că am merș pâș-pâș către ea ca să nu cumva să o trezesc, dar a deschis ochii si mau! surpriză- somnoricea și avea ochii înlăcrimați, ceva s-a întâmplat. Așa că m-am cuibărit lângă ea și i-am tors cald, așa cum știu că îi place, ca să adoarmă.

De dimineață am primit răsplată, jumătate de plic!!! Și fără siestă la perie. E de-ajuns cât mă zmotocește umanoidul mare. La vară vom rămâne doar noi două, cel mic pleacă departe, o să-mi fie dor să mă întind pe spatele ei și să o enervez când o trezesc dimineața, nu prea e matinală de fel.

Umanoidul mare mi-a adus multe, multe jucării și mă alintă și mă ține în brațe și mă chinuie și mă mângâie și mă pupăcește, până îi dau o labuță peste față sau o mușc de nas. Da, are un nas gustos și îmi place că apoi înțelege că nu-mi plac excesele. Am auzit că-mi pregătește o surpriză, vă mai scriu când aflu despre ce o vorba.

Până atunci miau-miau!