… îți vorbesc cu o mie de cuvinte, iar tu înțelegi ce vrei. Uneori îți dau mâna și tu ca blegul nu știi ce să faci. Mă amuză când încerci să-mi ghicești privirea și să cauți răspunsuri. Dacă mă întrebi ți-aș spune totul. Îmi place libertatea în doi, îmi place și a ta și o urăsc când o îmbraci în imaturitate. Pe a mea o las nedumerită. Ei spun că iubirea recurge la cele mai josnice instincte îmbrăcate în minciuni, tu ce crezi? Mai crezi că o minciună protejează iubirea? Și dacă da, m-ai minți frumos? Sau ai vrea să ne mințim în același timp? Dacă nu, mă bucur să te cunosc. Știu că am făcut cunoștință acum câteva anotimpuri, în fiecare purtai straie din ce în ce mai puține. La început aveai destule, zici că era iarnă, dar când s-a anunțat vara parcă ți-ai scos și masca sub care îți ascundeai zâmbetul. Îți pășesc printre virgule, dar nu te mai gândi prea mult. Lasă-mă să-ți fiu eu, căci tu îmi ești de mult.