… te-am întâlnit pentru prima oară ploua la fel ca în noaptea asta. Liniștit și fix cât e necesar să curețe asfaltul și să hrănească toți pomii care în perioada asta înverzesc. Dacă nu mă înșel era tot sâmbătă trecut spre duminică și tot anotimpul meu preferat. Prospețime. Aveai o haină frumoasă în care mi-aș dori să stau chiar și acum și să-mi ascund toate temerile în ea. Să mă afund în ea ca să îți simt mirosul și căldura. Să o adulmec așa cum adulmecă o veveriță nuci prin pom, timidă și în același timp curajoasă. Și să mi se fâlfâie coada de bucurie că în haina ta e bine. Confortabil e în brațele tale care atunci când mă cuprind am sentimentul că sunt în siguranță. Și că acolo găsesc liniște și afecțiune. Ploaia din seara asta e cam rece, iar eu nu pot găsi prezența ta, e prea târziu sau e prea departe. Sau e doar în gândul meu.