…ești ca vântul de primăvară, uneori prea rece, alteori prea cald. Nehotărât mai tot timpul. Și eu care voiam să te întreb: să fi fost ieri sau azi? Poate mâine. Nici eu nu mai știu, e totul răsturnat. Ești frumos și îmi stai pe gânduri, aș putea să te țin acolo o veșnicie, dar te cam împiedici. Zici că ai uitat să mergi, să mergi mai departe. Eu nu plec nicăieri și nici nu mă grăbesc undeva, iar tu vei știi unde sunt. Și cu toate astea aș fi putut zbura spre cer, dacă nu mi-ai fi tăiat aripile. Înțelegi, dragule?