… plec cu gândul Haihui. Să-l las să călătorească… pe unde vrea el și pe unde a visat… poate în brațele tale. Eu merg normal și el țopăie pe lângă mine. Tresare într-una de nebun. Am impresia că se sperie de Necunoscut, care se ceartă mereu cu Siguranță. Nu prea se împacă bine ăștia doi. Ieri l-am văzut pe Doru’, ăla mare și înalt de tine. Povestea într-una ba că e cald și bine pe pieptul tău, ba că ar dormi în pupici pufoși, ba că s-ar trezi nu știu cum. Nu-i mai tăcea gura, îmi venea să-mi trag palme. Apoi apare și Ambiția pe acolo, e afurisită a naibii. Zice că ce… ea nu se lasă că nici nu e mai prejos de atât! Îmi place de ea.
Ah, iar mi-a zburat gândul.