…la prezent. Am citit recent o porcărie de mai bine nu o făceam. După ce am terminat minunata lectură mi-am adus aminte de vorbele cuiva care mi-au rămas întipărite foarte bine în cap. “Să nu generalizezi” mi-a spus acea persoană și mare dreptate cred eu că are. De aia prefer să scriu ce îmi trece mie prin cap și să încerc să nu generalizez. De aia tot ce scriu are caracter personal, care pe unii îi poate irita pentru că nu-i interesează pe ei ce-mi debitează mie mintea. Norocul meu e că trăim într-o țară liberă unde fiecare e liber să citească ce vrea și e la fel de liber să nu o facă. Apoi mi-a zburat mintea în cu totul altă parte. Am asimilat frigul cu indiferența. În ziua de azi nu interesează pe nimeni că te doare pe tine ceva, nu interesează pe nimeni că ai reușit ceva în viață de care tu ești așa de mândru, nu interesează pe nimeni că ai leșinat tu pe stradă și lista poate continua, nici gerul de afară nu dă doi bani că mi-e mie frig. Despărțire? Și mai frig. Dacă ai fost părăsit înseamnă că nici nu ai aparținut cuiva. Și de obicei nu aparține nimeni nimănui, deci nu ai cum să fii părăsit, și-au iubit propriul eu mai mult decât pe tine, simplu. Dar nu e o regulă generală. Fiecare cu părerea lui. Eu așa cred despre `părăsire`. Separarea e altceva. Dacă te simți totuși părăsit mai bine te reculegi rapid în loc să dai fuga la magazin pentru o cutie de șervețele și încetezi să te mai gândești că pe unde ai atins tu și ți se părea magic acum își bagă altul organul cel mai intim. Am mai auzit eu odată de la cineva că un gentleman nu se laudă cu femeile din viața lui…well nu prea mai există așa ceva. E o specie pe cale de dispariție așa că fetelor dacă aveți vreunul protejați-l prin lege, nu știu. Un lăudăros se lăfăie degeaba dacă acum e singur și se plânge. Că dacă nu a știut să păstreze vreuna, alea ori au fost amante, aventuri de o noapte sau beții din studenție, ori dacă au fost iubite, au fost iubite de tine și de mulți alții după. Și iar nu te sfătuiesc să dai fuga la magazin după altă cutie de șervețele că măcar ai asimilat niște experiență… sexuală sau de care mai vrei tu. Tu știi mai bine. Mai pun o haină pe mine și mai scriu un pic că mai am niște gânduri ce nu aș vrea să rămână nescrise. Recent am descoperit eu că dacă te plângi nu te ascultă nici dracu, ori e prea ocupat și n-are timp, ori te privește așa cu milă și-ți aruncă la final câteva vorbe de încurajare, ori ascultă și receptează doar ce îi convine. Am renunțat să mă mai gândesc că cică “nu e bine să te plângi” sanchi! uite eu simt nevoia uneori să mă plâng, să mă descarc, să știu că e cineva acolo care să-mi asculte rahaturile pe care le eman ca să mă eliberez, pe moment. Și e mare lucru să fie cineva lângă tine care să–ți asculte rahaturile alea și să simți că trece cu tine prin tot impasul ăsta. Dar cui îi place să-și umple urechile cu lucrurile tale nasoale? Că n-ai cum să te plângi de aspecte frumoase… hmm culmea, dacă le spui din astea te ascultă și apoi te invidiază. Deci treaba cu la bine și la rău pică din start. Apoi te gândești că tu de ce ai sta să-i asculți pe ceilalți când pe ei nu îi interesează de ale tale? Și devii și tu parte din același aluat, că deh te-ai fript și nu mai vrei s-o pățești din nou. La fel e și cu dragostea, dacă ai primit un șut în fund ți-e teamă să mai încerci și a doua oară sau… a suta oară. De aia e bine să nu generalizezi.

Eu prefer să vorbesc cu Mia, ea tace și mă ascultă.