…unul pe celălalt, restul era zgomot de fundal. Acum nu mai e lângă mine, în sensul că nu mai e lângă mine prin tot ceea ce poți tu înțelege. Nu contează cât înțelegi tu sau ceilalți. Îmi dau seama că nimeni nu poate să înțeleagă și nu e deloc necesar să o facă.
Ne aveam unul pe celălalt și nu am fi avut nevoie de nimic altceva. Parcă aș fi fost un bagaj de care te descotorosești după o călătorie. Ne aveam unul pe celălalt, restul erau doar ispite. Zici că erau la doctor, aveau programare, secția ginecologie. Ne aveam unul pe celălalt, restul era tăcere și încercam să-mi dau seama ce vrea să-mi spună. Dar cred că nu înțelegeam ce trebuie. Ne aveam unul pe celălalt, zilele noastre și zilele lor. Ale noastre păleau din ce în ce mai mult, ale lor străluceau. Ne aveam unul pe celalalt și atât, restul era doar dorință. Și nu m-a speriat că a țipat la mine, m-a speriat dorința lui de a țipa la mine.
Ne aveam unul pe celălalt, credeam eu.
Archives
- May 2017 (3)
- January 2017 (1)
- August 2016 (1)
- April 2016 (1)
- March 2016 (1)
- January 2016 (1)
- July 2015 (2)
- June 2015 (1)
- May 2015 (4)
- April 2015 (3)
- March 2015 (2)
- February 2015 (2)
- January 2015 (3)
- December 2014 (4)
- November 2014 (6)
- October 2014 (7)
- September 2014 (3)
- August 2014 (4)
- July 2014 (5)
- Follow Luiza's Musings on WordPress.com
Whose musings are these??
Vizite
- 7,627 hits
Top Posts & Pages