…oamenii nu se mai schimbă. Poți să te pui tu și-n cur și-n cap, poți să fii cel mai tare psiholog sau terapeut, poți să ai abilitățile de convingere ale celor mai buni 100 oameni de succes, n-ai ce să faci. Nu te pui cu vârsta și cu percepțiile oamenilor, și mai ales cu experiențele lor din trecut care i-au făcut să aibă o anume viziune asupra vieții. Oricât de mult ai vrea tu să îmbunătățești ceva la oamenii ăștia, nu reușești decât dacă vor ei, și de cele mai multe ori nu vor.

N-ai cum să-i spui unui om care a trăit toată viața lui în deșert și a băut propriul pișat că există apă. N-ai cum să-i spui unui african care abia are ce mânca, ce e ăla cordon bleu, cum n-ai cum să-i spui unuia din ratb că s-a inventat deodorantul. N-ai cum să-i spui unui saudit ca ești comedian că te împușcă, ăia nu știu de glumă. Te-am păcălit! Arabii chiar știu de glumă. Ăia care au stat toată viața în bârlogul lor, unde totul e așa și așa trebuie să fie, probabil ar leșina dacă s-ar trezi într-o dimineață și ar fi altfel.

Dacă îi spui unuia dintr-un trib, care toată viața lui s-a închinat la un totem, că există Dumnezeu, Iehova sau mai știu eu ce, o să arunce cu pietre-n tine, și crede-mă că doare al dracu de tare când primești un cataroi în plin.

Poți să fii cel mai credul, e ca și cum te aștepți să fie toți corecți cu tine pentru că tu ești corect cu ei, sau ca și cum te-ai aștepta să nu te mănânce un tigru pentru că tu nu l-ai mânca pe el.

Eu când am văzut cum muncește un elefant din Thailanda și apoi știe să se mai și distreze, am rămas mască pentru că eu știam că elefanții pozează frumos după gratii la zoo. Apoi mi-am dat seama cât de dulci sunt aripile de la chi-ef-si.