V de la…


coffee…vrei să mă lași în pace? Nu ți-am scris niciodată, dar m-am gândit să irosesc un post degeaba, pentru tine.

Mi-ai zis să nu mai beau cafea că nu e bună, sanchi! Chiar acum beau una în timp ce scriu porcăria asta. Ia-o ca pe o scrisoare…naiba știe pe unde ești așa că n-am cum să ți-o trimit, iar adresa ta am uitat-o demult, și tot naiba știe dacă o vei citi, dar cred că încă îți mai speli hainele cu balsamul meu preferat pentru că-ți amintește de mine. Aruncă-l! Și fii atent că am AMORțit.

Mi-au amorțit ochii ce te priveau îndelung și îți admirau trăsăturile bine conturate. Mi-au amorțit buzele care se potriveau perfect cu ale tale în săruturi halucinante. Mi-au amorțit picioarele în timp ce alergam spre tine cu brațele deschise, neștiind că îmbrățișam un orgoliu desăvârșit. Mi-a amorțit auzul la toate nemulțumirile tale. Mi-au amorțit degetele care îți ciufuleau deseori părul, te ardeia un pic așa, dar mă lăsai. Mi-au amorțit palmele care îți mângâiau fața drăgălașă cu trăsături masculine de invidiat. Mi-au amorțit gândurile toate la tine, acum ești o umbră care pălește în întuneric. Mi-a amorțit mintea să mai înghită tot rahatul pe care încercai să mi-l îndeși în cap cu polonicul. Mi-a amorțit trupul să mai îndure atâta noroi cu care aruncai în mine, ai făcut, ai zis…ia, zduf! Mi-au amorțit și visele pe care le înșiram în jurul tău, au devenit cenușă suflată pe mare. Mi-au amorțit până și corzile vocale să-ți mai spună ”știi, eu…” hai las-o așa. Mi-a amorțit trupul să îți mai danseze gol pe nisipul acela rece din noapte, mi-a amorțit și dorința de a mai trage cearceaful ăla cu care te înfășai tot de parcă nu voiai să observ că te-ai îngrășat, și mi-a amorțit și gâtul că ți-am lăsat ție perna mea care se potrivea cu a ta, vezi că am îmbibat-o cu parfumul meu ca să-i stea-n gât celei care va dormi pe ea. Mi-au amorțit papilele gustative de la ceaiul tău, cafeaua nu-ți mai plăcea decât din termosul călătoriilor noastre. Mi-a amorțit șezutul să mai stea în locul nostru preferat unde îți plăcea deseori să te fâstâcești pe lângă mine încercând să fii romantic, acum locul ăla nu-mi mai trezește niciun fior, au adormit toți.

Și te mai întrebi de ce am amorțit să te mai simt? Pentru că întotdeauna am făcut ce am simțit, nu ce ai vrut tu!

Advertisements

About Luiza

Imi place sa vad partea pozitiva a lucrurilor pe cat de mult posibil, sa gasesc ce e mai bun in oameni si sa zambesc mereu. Sa am riduri de fericire la batranete. Sunt un spirit liber, puternic si expresiv. Imi place sa eman unde benefice in jurul meu.
This entry was posted in Arhiva sentimentală and tagged . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s