…și nu-ți mai arde să te întinzi în el, în loc să împingi pisica mai încolo te înghemuiești în ea și ea în tine.

Mă gândesc cu groază că va fi din ce în ce mai frig. Mâini reci, nas roșu, umeri zgribuliți. Voi căuta căldura din interiorul hainei și nu-mi va fi de-ajuns. Voi tânji după căldura de sub pătură.

Să plouă…îmi mai aprind o țigară.

Să plouă cumplit și să fie frig de ploaie…ca atunci când ne-am înghesuit amândoi sub aceeași umbrelă…ți-era  frig  și ție. Cât de cald e lângă tine.

Mă demoralizează ploaia, nu aia caldă de vară care curăță asfaltul și miroase a proaspăt, ci ploaia aia grea și multă și vântul ăla de îți suflă umbrela și tot ajungi ud la serviciu. Și te întreabă colegu’ cu mașină… ”plouă?”. Da’ tu nu vezi la un metru de tine pe geam că turuie?? Plouă, tună, fulgeră iar mie îmi vine să mă ascund sub birou, sau să mă întorc sub pătură în patul meu unde toate pernele sunt ale mele.

Îmi place și ploaia asta, doar dacă eu sunt în casă și ea afară.

Și ceața mă înfioară. Mă aștept să iasă o mână fără corp și să mă apuce de picior să mă tragă în întuneric. Seara când beculețele sunt toate aprinse și e frig , te afunzi în geacă, îndeși mâinile în buzunare și mergi fără țintă, mărești și un pic pasul să nu te ajungă ceața. Și farurile de la mașini mi se par spooky, pe mine mă sperie, zici că e ceața cea rea din filme.

Nu-mi place să plouă când ies eu din casă. Sau să înceapă brusc și să ajung udă din cap până-n picioare că am uitat de umbrelă. Nu prea verific vremea, uneori scot nasul pe geam și mirosul mă anunță cam cu ce să mă îmbrac. Când am nasul înfundat apreciez greșit și-mi pun câte-o haină din aia groasă, pregătită pentru vifor și mor de cald la metrou. Și tre’ s-o dau jos și n-am unde s-o țin că e așa aglomerat că nici de bară n-ajungi să te ții și rămâi înțepenit la uși între alte geci, unele  miros a naftalină de îți strică toată dimineața. Și după ce scapi de naftalina de la metrou dai iar de frig. Mie cel mai repede îmi îngheață mâinile  și mă enervează când mă grăbesc că nu le pot ține în buzunare că zici că-s pinguin.

Nu-mi place frigul… toamna când dau cu nasul afară parcă mi se strânge și-mi vine să strănut. Îmi place pătura mea, cea căreia nu-i găseai tu rostul. E pătura mea de septembrie, dacă am noroc e și de octombrie. De obicei scot plapuma pe la început de brumar. Pijamale? Pe mine nu m-au păcălit cu invenția asta, prefer pătura mea și pisica ce-mi toarce cald.