Am pornit…


am pornit…către Vest, acolo unde soarele apune mereu. Îmi place pentru că fiecare zi aduce o nouă seară, în unele reușesc să te văd, în altele te visez.
Trec prin mulțimea de călători și bagajele lor, eu nu am luat nimic cu mine, nici măcar haine… te port pe tine. Nici de ceas nu am nevoie pentru că mi-ai oprit timpul atunci când am dansat pentru prima oară în ploaia violetă. Îți amintești? Era tot seară, trecut de 12, câteva lumini chioare, iar afară chiar ploua. Paltonul meu era de aceeași culoare ca ploaia, iar tu purtai haina de raiat.
Nu am nici cântăreții în urechi, aud numai sunetul corzilor de chitară un pic dezacordată, îmi sună a blues.
În drumul meu, mă opresc la un concert de-al tău, mă privești de pe scenă, eu de sub masă, m-am prelins nițel de pe scaun când te-am văzut. Apoi mă săruți pe frunte, iau atingerea ta și plec mai departe. Mă întâlnesc cu amicii tăi un colț mai încolo. Au încercat să mi te scoată din cap cu cleștele, să mi te fure din gând și să-mi răpească atingerea ta, dar nu au reușit, am ascuns-o bine unde personaje ca ei nu vor putea ajunge niciodată.
Unul a fost mai insistent și a mai încercat o dată, de parcă avea ceva cu tine și i se părea lui că nu îmi stai bine în păr, s-a rătăcit în propria-i plăsmuire.
Din cauza lui am pierdut și trenul, dar l-am luat pe următorul, voiam să prind apusul de la mansardă și am reușit. Dimineața următoare am băut cafeaua dintr-o ceașcă albă, se potrivea cu tricoul tău.
M-am urcat înapoi în tren, de data asta eram îmbrăcată în sărutările tale gingașe, iar în păr mi-am pus fum de ţigară. Trebuie să ajung în Vest, dar nu am bilet. Dacă mă dă jos la următoarea oprire nu mă las, voi tot încerca. Mi-ar plăcea să ni se înnoade drumurile la un moment dat aşa cum se împletesc picioarele noastre când dormim.
Revin în centru…al atenției tale, al oraşului nostru, al brațelor în care mă simt fericită, atât cât pot, atât cât mă faci… și adorm. Oare visez?

Foto: http://reptilianul.blogspot.ro/2013/07/societatea-de-asigurari-nationala.html

Advertisements

About Luiza

Imi place sa vad partea pozitiva a lucrurilor pe cat de mult posibil, sa gasesc ce e mai bun in oameni si sa zambesc mereu. Sa am riduri de fericire la batranete. Sunt un spirit liber, puternic si expresiv. Imi place sa eman unde benefice in jurul meu.
This entry was posted in Arhiva sentimentală and tagged , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

2 Responses to Am pornit…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s