Vamaioză sau…


vamaioza

…frustroză?

Ori mi se pare mie, ori e un trend acum să rămâi frustrat că “Vama nu mai e ce era” sau să aduci replici care încep cu “pe vremea mea”. Păi bine precizat pe vremea ta, acum sunt alte vremuri. Uite weekendul trecut chiar a plouat în Vamă, pe vremea ta prognoza era plină cu soare, cel mai probabil.

Băi și a plouat de s-a format vestitul râu care se scurge din strada principală, cotește la stânga spre Stuf, șerpuiește prin nisip și dacă are și afluenți se revarsă în mare. Și ce mare, un pic amară, mai mult sărată, de obicei caldă. La un moment dat nu mai știi dacă înoți printre alge sau ele înoată cu tine. Un sentiment aparte când îți gâdilă coapsele sau când se retrage valul și rămâi cu o haină verde și greoaie care se scurge lent de pe tine de parcă ai fi un monstru clorofil.

Revenind la frustrați, eu înțeleg ca v-a plăcut aici pe la 18 ani și că vreți să reveniți în postura de adult pentru a trezi amintirea nopților de Vamă, dar vă rog, lăsați plozii acasă că vor descoperi ei acest loc la vremea lor. Vezi tu, fiecare cu vremea lui, că noaptea o beai și ziua o dormeai, mâncai un covrig și-ți ajungea o zi întreagă pentru că nu-ți trebuia decât bere, ți-era frig te înghesuiai la un foc pe plajă, că ți-era somn găseai un cort, că aveai chef să cânți avea cineva și o chitară.

Acum, ca adult ai responsabilități, facturi, rate și pempărși de plătit. Vrei cazare la 3 stele, 2 nopți nedormite la rând îți formează pungi sub ochi pân’ la bărbie, nu mai reziști cu un covrig dom’le, ai nevoie de masă copioasă plus desert și să te servească și un valet, eventual.

Pe vremea ta, unu doar propunea și dimineață erați deja în gară să prindeți primul tren spre mare sau făceați chetă la mașină. Acum ședință de familie, stai să te gândești o zi întreagă dacă e o idee bună, bei cafeaua te mai gândești o dată, mai fumezi două țigări te mai gândești un pic cam cât ai cheltui, te mai uiți un pic la tv și vezi că toată lumea e la mare inclusiv ciobanii și până la urmă nu mai pleci că parcă n-ai chef de toți țăranii.

Nu mai criticați că Vama nu mai e cum era, că acum e dezmăț, că au aterizat “alții” să mănânce și ei o “cioară perversă”, că au ajuns și alde piți la Expirat și s-au panicat că “ardeau niște chestii pe plajă, fată”, că se dau unii șmecheri cu ultima fiță de cort pe care nici nu știu să-l monteze, că altora le cam îngheață rahatu-n ei când trec pe lângă ultimul bastion din Vama Veche, adică La Pirați dacă nu știai, tu din mașina cu difuzoarele  manelizate, ai grijă să nu zgârii vreun motor că acolo ți-e ancorată crucea. Te-am speriat, amice? Chill.

Lăsați tot omul să se bucure mă ce “faină-i Vama”. Vai câți clujeni, armeniți și toate națiile fură weekendul trecut. Noh’ am crezut că nu mai scap de boala asta, nu ebola, ci boala accentului împrumutat, o știi p-asta? L-am pierdut la un moment dat, trecusem de Fetești când mi-a căzut din tren.

Și să știi, smiorcăială, că nu m-am întors nici cu ebola, nu m-au mâncat nici algele, nu mi-a dispărut pompa de umflat salteaua că am dormit oricum pe izopren și încă am toate oasele cu mine, nu mi-a băgat nimeni jointul pe gât și nici “băiețeii” nu au reușit să-mi toarne shoturi pe gură, nu m-au înjurat cei pe care i-am călcat din inerția dansului, și nu se uita nimeni la mine cu ochi de fashion-analist. Că mai vezi și din ăia de vin la cămașă și trag trolere imense după ei, de parcă se cred pe Catwalk prezentând ultimele tendințe ale verii și se uită de parcă tu ai fi ciudatul, ăia chiar nu sunt de-ai peisajului. Iar dacă faci bau la ei se scapă în pantalonii ăia strâmți de gay. Eu nu mi-aș chinui corpul în halul ăla, să-mi sugrum părțile prețioase, sau poate n-au ce sugruma prea mult.

Și cum ar fi să speri că are cineva prin camping o pastă de dinți? Că ți-a rămas negreală pe zâmbet de la porumb copt și pentru că era mai important să nu uiți legitimația de student, sau cupoanele, sau șlapii, sau izoprenul, sau un prosop, ai prins ideea.

Cum ar fi să stai lângă bec la Stuf sau sub o umbrelă și să înceapă o ploaie din aia de zici că plouă cu meduze? Să realizezi că ai lăsat o aerisire larg deschisă că trebuia să se usuce cumva lateralele perlate ale cortului, doar transpiră și cortul în mijlocul lui august nu numai burtoșii.

Cum ar fi să ai burta? Eu cred ca mi-aș verifica-o des dacă mai e acolo sub, că de văzut nu am cum.

Și cum ar fi să alergi la cort prin ploaia cu meduze? Fără burtă, că dacă ai burtă nu mai alergi. Și să constați că toate hainele sunt ude și că singurul lucru de care te temeai, să n-ai apa-n cort la mare, s-a întâmplat.

Cum ar fi să privești răsăritul pe ritmurile de Bolero al lui Ravel? Să înoți în aceeași apă caldă din care se înalță bila uriașă de foc și apoi să bei un ceai cald la Canapele că e cam răcoare după ce a plouat, și-ți mai încarci un pic și telefonul.

Cum ar fi să n-ai bilet cu loc la întoarcere? Că nu e curent în gara Mangalia și să mai plătești și bilet întreg fără loc că n-are CFR-ista timp să-ți facă reducerea. Să stai 20 de inși între compartimente, pe bagaje, pe trolerele gaylor, în picioare, sprijinit, pe vine, în cur, într-un picior că celalalt a amorțit și acum îl schimbi.

Și cum ar fi să mai ai cea mai tare prietenă cu tine?

Va spun eu, a fost vamaiant.

 

 

 

 

Advertisements

About Luiza

Imi place sa vad partea pozitiva a lucrurilor pe cat de mult posibil, sa gasesc ce e mai bun in oameni si sa zambesc mereu. Sa am riduri de fericire la batranete. Sunt un spirit liber, puternic si expresiv. Imi place sa eman unde benefice in jurul meu.
This entry was posted in Raft and tagged , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s