…sau nu-ți mai cunoști adresa?

De ce locuiești la mine-n cap?? Când te-am văzut intrând pe ușă, am încremenit! Nu m-a surprins prezența ta acolo, ci mă întrebam continuu de unde naiba ai făcut rost de cheie. Ai făcut fuga o copie când s-au întâlnit pentru prima oară zâmbetele noastre? Ai obiceiul de a te așeza în fotoliul meu preferat, cel mai comod din toată casa. Acolo îmi petrec eu clipe cu libertatea mea și îmi afund toate ale mele. Culmea, tocmai pe ăla l-ai ales, dar parcă îți șade bine în el. Într-o zi te-ai gândit să-mi redecorezi casa. Poate simțul tău artistic te-a împins să faci asta, ca ea nu arăta deloc rău înainte. Și ai vopsit pereții în culorile tale preferate, iar acum dansezi pe ritmurile gândurilor mele și adormi la poveștile mele nescrise, tot acolo…în cugetul meu. Era un pic trecut peste miezul nopții când ai adormit. Pun pariu pe o lacrimă că nu știi cum e să adormi cu un zâmbet cât toată fața datorită unui sforăit inocent. Astăzi te-ai trezit buimac și ai petrecut repede cu privirea toată camera să te asiguri că ești unde trebuie. Te-ai liniștit când părul meu ți-a gâdilat bărbia, dar gâtul mi-e amorțit și cred că te-ai pus pe partea greșită că începe ușor să mă doară capul.

Crezi că te poți da un gând mai încolo?